3. Strategia Națională Anticorupție - SNA

Strategia Națională Anticorupție este bazată pe mai multă prevenţie, acţionează asupra cauzelor profunde şi nu numai asupra efectelor facil de identificat, mai multă educaţie, inclusiv juridică, şi, nu în ultimul rând, repararea prejudiciilor provocate prin săvârşirea de infracţiuni.


Cele mai des întâlnite neajunsuri sunt:


  • cumul de atribuţii ale persoanelor desemnate cu monitorizarea şi implementarea SNA;
  • lipsa capacităţii proprii de realizare a analizei riscurilor şi vulnerabilităţilor la corupţie, de identificare a măsurilor de remediere, de elaborare a celorlalte documente solicitate la raportare;
  • lipsa consultanţei în ceea ce priveşte redactarea autoevaluării măsurilor preventive anticorupţie şi a indicatorilor aferenţi, precum şi a celorlalte documente solicitate la raportare;
  • lipsa unui model de procedură de sistem privind colectarea sistematică a datelor necesare autoevaluării gradului de implementare a măsurilor preventive anticorupţie obligatorii;
  • instabilitatea şi insecuritatea resimţite la nivel individual, induse de reorganizările care au dus la reconfigurarea colectivelor constituie problema aflată în prim-planul preocupărilor personalului chestionat şi mai puţin problema corupţiei, care nu este percepută ca având un efect direct şi imediat asupra individului, ducând la neimplicarea acestuia în prevenirea fenomenului;
  • rigiditatea şi teama angajaţilor de a raporta abaterile disciplinare şi faptele de corupţie identificate;
  • dificultatea de a atrage şi de a menţine în sistem personal specializat şi lipsa unor mecanisme eficiente de descoperire, raportare şi sancţionare a abuzurilor funcţionarilor;
  • lipsa unei comunicări interne eficiente cu efecte semnificative negative asupra asigurării unui climat organizaţional optim;
  • salarizarea necorespunzătoare;
  • lipsa resurselor financiare pentru implementarea prevederilor SNA (de exemplu, pentru dezvoltarea unor noi soluţii de e-administrare ca platformă de accesare a serviciilor publice de către cetăţeni);
  • resurse financiare insuficiente pentru asigurarea accesului la pregătirea profesională a angajaţilor instituţiei;
  • resurse financiare şi umane insuficiente pentru dezvoltarea reţelelor de elaborare şi evaluare a politicilor publice anticorupţie de la nivel teritorial/local;
  • nivelul relativ scăzut al interesului salariaţilor şi al instituţiilor publice privind organizarea de consultări şi dezbateri periodice pentru diseminarea bunelor practici privind integritatea şi lupta împotriva corupţiei;
  • lipsa de informare şi conştientizare a consecinţelor faptelor de corupţie în rândul cetăţenilor. La vulnerabilităţile expuse mai sus se adaugă şi insuficienţa resurselor umane şi financiare alocate Secretariatului Tehnic al SNA şi structurilor de audit, control administrativ şi control intern managerial din instituţiile publice, cu impact semnificativ asupra deficitului constatat în materia educaţiei anticorupție